publicitate
De ce ar fi crezut altfel, de vreme ce toată lumea a făcut-o şi de vreme ce, în România, "miştoul" este de multe ori politică de încurajare a talentelor şi, cu atât mai mult, a talentelor atipice. Un foarte bun şahist este considerat de colegi un tocilar, un muzician excepţional trece, în cel mai bun caz, la el în bloc drept un tip ciudat şi o sportivă musculoasă este numită, în viaţa de zi cu zi, "femeie-bărbat". Dacă România ar fi ceva mai corectă politic, cei aflaţi în jurul unor astfel de tineri talentaţi ar şti că nimeni nu îi obligă să îi admire. Trebuie doar să nu îi umilească.
Oamenii care excelează în domeniile lor au adesea o viaţă imposibilă din punct de vedere social, aşa cum a avut-o şi Narcis până să lase mută de uimire o ţară întreagă. Şi până ce un juriu format din persoane publice extrem de îndrăgite, Andra, Andi Moisescu şi Mihai Petre, a decretat că vocea lui nu este "de fată", ci de contratenor. Însă câţi tineri talentaţi or mai trăi, neştiuţi în România, şi prin ce trec oare ei acum?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu