Astăzi este sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici, zi în care femeile trebuie să pregătească în casă mucenicii. Tradiţiile nu mai sunt însă respectate şi chiar şi femeile de la ţară au renunţat la frământat şi s-au reprofilat pe comenzile la patiserie. Tradiţia pare să nu fi fost uitată în cazul bărbaţilor, care astăzi ar trebui să bea 44 de pahare de vin.
În ziua de 9 martie, în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat. Plugul, după ce era trecut prin foc de către fierarul satului, era scos în faţa casei în mod festiv, potrivit crestinortodox.ro. În cadrul ceremonialului de scoatere a plugului, femeia din casă era principalul protagonist în desfăşurarea practicilor. După aducerea plugului în faţa casei, plugarii, de obicei doi la număr, stăteau cu capetele descoperite înaintea boilor sau a cailor, iar femeia ieşea din casă având într-o mână traista pentru plugari, iar în cealaltă ţinând un vas cu apă sfinţită, tămâie şi busuioc. Femeia se apropia de plug şi de car, le înconjura de trei ori, stropindu-le cu agheasmă şi afumându-le cu tămâie. În timpul celor trei rotaţii executate în sensul mişcării aparente a soarelui, femeia rostea, într-o solemnitate deplină, următoarele: "Cât de curată este tămâia şi agheasma, aşa de curaţi să fiţi şi voi/ Şi să umblaţi nedespărţiţi la arat/ Şi nici când să nu daţi peste vreun strigoi sau moroi care să vă facă rău".
În faţa animalelor de muncă se aşază un ou, în credinţa că dacă acesta va rămâne întreg după pornirea carului, atunci şi plugarilor le va merge bine pe toată durata plugăritului. Plugarii primeau traistă cu mâncare, după care femeia vărsa agheasma rămasă în cofă la picioarele animalelor. Semnificaţia oului aruncat este de sorginte precreştină, oul fiind considerat măsura tuturor lucrurilor de început, el având aici rol augural şi protector în desfăşurarea aratului.
În unele sate era obiceiul ca în această zi toate plugurile din sat să fie adunate pe islazul sătesc unde, în faţa mulţimii adunate, era chemat preotul care făcea o slujbă de sfinţire a apei şi de stropire a fiecărui plug în parte, după care plugarii se îndreptau către ogorul propriu pentru marcarea brazdei de început.
În tradiţia populară se consideră că, în ziua de 9 martie, Sfinţii Mucenici se adună pentru a participa la un sobor de dezgheţare a pământului şi de slobozire a căldurii. În acest sens, sătenii băteau cu bâtele în pământ zicând: "Intră frig şi ieşi căldură / Să ne fie vreme bună / Pentru plug şi arătură".
Ziua mucenicilor era şi un prilej de prognozare a vremii. Se considera că dacă ploua în această zi, va ploua şi de Paşti; daca tuna, vara va fi prielnică tuturor culturilor; dacă îngheaţă în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă.
Astăzi, dintre toate practicile străvechi, mai persistă obiceiul ca femeile să coacă în ziua de 9 martie 40 de figurine din aluat, numite "sfinţişori" sau "mucenici", reminiscenţe ale idolilor neolitici ai fertilităţii, iar bărbaţii să bea câte 40 sau 44 de pahare de vin (oamenii credeau că vinul băut la Mucenici se transformă de-a lungul anului în sânge şi putere de muncă). "Sfinţişorii" sunt făcuţi din aluat dospit şi au forma antropomorfă a cifrei opt, cifra echilibrului cosmic. Proaspăt scoşi din cuptor, ei se ung cu miere de albine şi se presară cu nucă măcinată, după care se împart, pentru sufletul morţilor, mai ales copiilor din vecini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu